Înfricoșătoarea Judecată

”Zis-a Domnul: când va veni Fiul Omului în slava Sa şi toţi sfinţii îngeri cu El, atunci va şedea pe scaunul slavei Sale. Şi se vor aduna înaintea Sa toate neamurile şi-i va despărţi pe unii de alţii, cum desparte păstorul oile de capre; şi va pune oile de-a dreapta Sa, iar caprele de-a stânga. Atunci va zice Împăratul celor de-a dreapta Sa: veniţi, binecuvântaţii Tatălui Meu, moşteniţi împărăţia cea pregătită vouă de la întemeierea lumii. Căci flămând am fost şi Mi-aţi dat să mănânc; însetat am fost şi Mi-aţi dat să beau; străin am fost şi M-aţi primit; gol am fost şi M-aţi îmbrăcat; bolnav am fost şi M-aţi căutat; în temniţă am fost şi aţi venit la Mine. Atunci drepţii îi vor răspunde, zicând: Doamne, când Te-am văzut flămând şi Te-am hrănit, sau însetat şi Ţi-am dat să bei? Sau când Te-am văzut străin şi Te-am primit, sau gol şi Te-am îmbrăcat? Sau când Te-am văzut bolnav sau în temniţă şi am venit la Tine? Iar Împăratul, răspunzând, va zice către ei: adevărat vă spun că, întrucât aţi făcut unuia dintre aceşti fraţi ai Mei prea mici, Mie Mi-aţi făcut. Atunci va zice şi celor de-a stânga Sa: duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic care este pregătit diavolului şi îngerilor lui. Căci flămând am fost şi nu Mi-aţi dat să mănânc; însetat am fost şi nu Mi-aţi dat să beau; străin am fost şi nu M-aţi primit; gol, şi nu M-aţi îmbrăcat; bolnav şi în temniţă, şi nu M-aţi cercetat. Atunci vor răspunde şi ei, zicând: Doamne, când Te-am văzut flămând, sau însetat, sau străin, sau gol, sau bolnav, sau în temniţă şi nu Ţi-am slujit Ţie? El însă le va răspunde şi le va zice: adevărat vă spun că, întrucât nu aţi făcut unuia dintre aceşti prea mici, nici Mie nu Mi-aţi făcut. Şi vor merge aceştia la chinuri veşnice, iar drepţii la viaţă veşnică.” ( Ev. Matei cap. 25, v. 31-46 )

A treia Evanghelie care ne pregăteşte pentru intrarea în Sfântul şi Marele Post, este aceasta din Duminica Înfricoșatei Judecăți. Însăși denumirea aceasta este foarte infricosătoare. Dacă primele două Evanghelii din Duminicile trecute (a Vameșului și a Fariseului, și a Întoarcerii Fiului risipitor) ne puneau faţă în faţă anumite tipuri de oameni, pe de o parte cei smeriţi şi pe de alta cei mândri sau de o parte cei pocăiţi şi de alta cei desfrânaţi, Evanghelia din această Duminică ne pune în faţă un tablou al judecăţii viitoare greu de acceptat, când vor sta înaintea Domnului nostru Iisus Hristos, Judecătorul lumii, cele două mari grupuri ale omenirii, a celor drepţi şi a celor păcătoşi.

Personal, nu cred că există in Sfânta Scriptură un alt text mai înfricoșător, ca acest text al evangheliei din această duminică, căci dacă în această viață mai ascundem o faptă, un gest, un gând, atunci, la judecată, toate faptele bune şi rele se vor descoperi înaintea îngerilor şi a oamenilor. Astfel, judecata este constatarea a ceea ce am facut în această viață, dar totodată o hotărâre pe ve­ci a acestei alegeri ale noastre, de a face binele sau răul.

”De aceea, pomenirea Înfricoșatei Judecăți este totdeauna un îndemn hotărât de a ieși din nepăsarea de mântuire. Să nu ne înșelăm cu credința mincinoasă că Dumnezeu ne va ierta fiindcă este bun și milostiv. Bunătatea Lui nu poate fi prilej de păcat. El iartă cu nemăsurată milostivire, dar nu nesocotește demnitatea li­bertătii omenești și contribuția ei la mântuire.”  Părintele Petroniu Tănase

Din cuvintele Mântuitorului deducem un lucru important și de aplicat în această viață, și anume că, putem ajunge în Împărăția lui Dumnezeu nu singuri ci prin și cu aproapele nostru. Și cum putem face acest lucru dacă nu  prin porunca iubirii, pe care a pus atât de mult accent Mântuitorul:

”Iubiţilor, dacă Dumnezeu astfel ne-a iubit pe noi, şi noi datori suntem să ne iubim unul pe altul. Pe Dumnezeu nimeni nu L-a văzut vreodată, dar de ne iubim unul pe altul, Dumnezeu rămâne întru noi şi dragostea Lui în noi este desăvârşită. Din aceasta cunoaştem că rămânem în El şi El întru noi, fiindcă ne-a dat din Duhul Său. Şi noi am văzut şi mărturisim că Tatăl a trimis pe Fiul, Mântuitor al lumii. Cine mărturiseşte că Iisus este fiul lui Dumnezeu, Dumnezeu rămâne întru el şi el în Dumnezeu. Şi noi am cunoscut şi am crezut iubirea, pe care Dumnezeu o are către noi. Dumnezeu este iubire şi cel ce rămâne în iubire rămâne în Dumnezeu şi Dumnezeu rămâne întru el. Întru aceasta a fost desăvârşită iubirea Lui faţă de noi, ca să avem îndrăznire în ziua judecăţii, fiindcă precum este Acela, aşa suntem şi noi, în lumea aceasta. În iubire nu este frică, ci iubirea desăvârşită alungă frica, pentru că frica are cu sine pedeapsa, iar cel ce se teme nu este desăvârşit în iubire. Noi iubim pe Dumnezeu, fiindcă El ne-a iubit cel dintâi. Dacă zice cineva: iubesc pe Dumnezeu, iar pe fratele său îl urăşte, mincinos este! Pentru că cel ce nu iubeşte pe fratele său, pe care l-a văzut, pe Dumnezeu, pe Care nu L-a văzut, nu poate să-L iubească. Şi această poruncă avem de la El: cine iubeşte pe Dumnezeu să iubească şi pe fratele său.” (1 Ioan 4, 11-21)

Sfântul Nicoale Velimirovici ne oferă o meditație la acest text scripturistic: ”De aceea să fim înțelepți și cu dreaptă socoteală, păstrând întotdeauna înaintea ochilor noștri duhovnicești chipul Înfricoșătoarei Judecăți. Acest chip a întors deja mulți păcătoși de pe calea pierzării pe calea mântuirii. Vremea noastră este scurtă și când se va sfârși nu va mai exista pocăință. În acest timp scurt, prin viața noastră, noi trebuie să luam o hotărare care va fi hotărâtoare pentru noi în veșnicie: vom fi așezați la dreapta, sau la stânga Împăratului slavei? Dumnezeu ne-a dat o sarcină mică și simplă, dar răsplata și pedeapsa sunt imense, mergând dincolo de puterea omului de a spune aceasta prin cuvinte.” 

Sfânta Evanghelie ne îndeamnă ca în tot timpul vieţii noastre, însă mai ales în perioada Postului Sfintelor Paşti, să unim rugăciunea smerită şi pocăinţa sinceră cu iubirea milostivă, printr-o rugăciune pentru omul aflat în dificultate, o încurajare pentru cel dezorientat, o vizită la un bolnav sau un om în singurătate, sau prin oferirea de hrană pentru cel flămând, haine pentru cei lipsiţi de ele, medicamente pentru cei bolnavi, un bănuț pentru cei săraci.

Numai atunci după ce am făcut toate acestea vom auzi și noi cuvintele Mântuitorului: ”Veniţi, binecuvântaţii Tatălui Meu, moşteniţi împărăţia cea pregătită vouă de la întemeierea lumii. Căci flămând am fost şi Mi-aţi dat să mănânc; însetat am fost şi Mi-aţi dat să beau; străin am fost şi M-aţi primit; gol am fost şi M-aţi îmbrăcat; bolnav am fost şi M-aţi căutat; în temniţă am fost şi aţi venit la Mine.” Amin.

This entry was posted in Spiritual. Bookmark the permalink.

Leave a Reply